Analizaţi un studiu de caz şi formulaţi un set de întrebări orientative.
Citiţi cu atenţie studiul de caz prezentat în Unitatea de lectură nr. 1. Analizaţi şi comentaţi acest caz împreună cu colegii de curs pe forumul „Studiu de caz” din spaţiul nostru de învăţare. În analiză încercaţi să porniţi de la formularea unor întrebări orientative, cum ar fi:
1. Care sunt punctele tari şi punctele slabe ale personajului din poveste?
2. Ce tip de violenţă manifestă elevul?
3. Care credeţi că sunt cauzele acestor comportamente?
4. Cum ar putea fi caracterizată relaţia sa cu familia? Dar cu colegii şi profesorii?
5. Ce poate face şcoala pentru ameliorarea cmportamentului său? Dar familia?
În analiza dvs. puteţi adăuga şi alte întrebări relevante pe care le consideraţi necesare pentru analiza cazului.
CAZUL LUI B.O.:
Am citit cu atenţie cazul prezentat şi consider că BO are ca punct forte faptul că este inteligent. Aceasta reiese din modul cum interpretează ceea ce i se întâmplă. Este conştient că face "rău" ceea ce face dar ştie să "citească" profesorii, astfel că la anumite ore nu manifestă un comportament violent ci din contră apreciază faptul că respectivii profesori se implică în viaţa lor, îi respectă şi doresc să îi ajute dacă aceştia au probleme.
BO dă dovadă de o violenţă fizică, psihologică şi verbală.
Una din cauzele acestor comportamente ar putea fi din start modelul parental. Dacă tatăl a considerat nesesară intervenţia sa în cadrul şcolii într-un conflict, iar copilul a văzut că acesta s-a rezolvat în favoarea sa, este uşor să tragi concluzia că aceasta este soluţia. O altă cauză consider că ar putea fi nevoia de "bravură" în cadrul grupului din care face parte. Toţi fac la fel şi sunt apreciaţi pentru aceasta.
Relaţia cu familia este una distantă, s-ar părea că părinţii plecaţi nu prea mai dau semne că i-ar interesa comportamentul copiilor, iar cu colegii BO nu cred că are o relaţie de prietenie, nici măcar de colegialitate, acesta fiind prea puţin prezent între ei. Cu profesorii însă, se regăsesc două tipuri de relaţii: una de respect (faţă de profesorii care adoptă un stil democratic, care apreciază faptele bune pe care le face, care se interesează minimal de situaţia lui, la un moment dat BO îi şi pomeneşte pe aceştia) şi o relaţie de dezaprobare, de respingere (faţă de profesorii care au o atitudine negativistă, care, pentru orice se întâmplă la ore, dau vina doar pe elevul luat în colimator la începutul anului, care nu caută niciodată vinovatul), aceştia din urmă şi-au pierdut respectul elevilor, nu ştiu să-şi impună autoritatea, nu dau dovadă de tact pedagogic.
În primul rând şcoala ar trebui în opinia mea să discute cu profesorii din a doua categorie. Dacă doar o parte din profesori se plâng de comportamentul lui BO înseamnă că acesta nu este împotriva cooperării, dovadă stau ceilalţi profesori care nu sunt deranjaţi de el. Prin urmare detectăm o lipsă de comunicare între BO şi profesorii care doresc să-şi impună autoritatea cu orice preţ. O altă metodă ar fi discuţiile dintre BO şi consilierul şcolii prin care acesta din urmă să îl apropie sufleteşte de el, suplinind poate faptul că părinţii lipsesc. Nu ne putem aştepta ca mătuşa să nutrească sentimente faţă de cei doi copii, drept dovadă că nu este pomenită nici măcar o dată de către BO.
Prin simplu fapt că BO recunoaşte gravitatea faptelor sale, vorbeşte respectuos la adresa unor profesori, eu consider că nu este o cauză pierdută.
BO dă dovadă de o violenţă fizică, psihologică şi verbală.
Una din cauzele acestor comportamente ar putea fi din start modelul parental. Dacă tatăl a considerat nesesară intervenţia sa în cadrul şcolii într-un conflict, iar copilul a văzut că acesta s-a rezolvat în favoarea sa, este uşor să tragi concluzia că aceasta este soluţia. O altă cauză consider că ar putea fi nevoia de "bravură" în cadrul grupului din care face parte. Toţi fac la fel şi sunt apreciaţi pentru aceasta.
Relaţia cu familia este una distantă, s-ar părea că părinţii plecaţi nu prea mai dau semne că i-ar interesa comportamentul copiilor, iar cu colegii BO nu cred că are o relaţie de prietenie, nici măcar de colegialitate, acesta fiind prea puţin prezent între ei. Cu profesorii însă, se regăsesc două tipuri de relaţii: una de respect (faţă de profesorii care adoptă un stil democratic, care apreciază faptele bune pe care le face, care se interesează minimal de situaţia lui, la un moment dat BO îi şi pomeneşte pe aceştia) şi o relaţie de dezaprobare, de respingere (faţă de profesorii care au o atitudine negativistă, care, pentru orice se întâmplă la ore, dau vina doar pe elevul luat în colimator la începutul anului, care nu caută niciodată vinovatul), aceştia din urmă şi-au pierdut respectul elevilor, nu ştiu să-şi impună autoritatea, nu dau dovadă de tact pedagogic.
În primul rând şcoala ar trebui în opinia mea să discute cu profesorii din a doua categorie. Dacă doar o parte din profesori se plâng de comportamentul lui BO înseamnă că acesta nu este împotriva cooperării, dovadă stau ceilalţi profesori care nu sunt deranjaţi de el. Prin urmare detectăm o lipsă de comunicare între BO şi profesorii care doresc să-şi impună autoritatea cu orice preţ. O altă metodă ar fi discuţiile dintre BO şi consilierul şcolii prin care acesta din urmă să îl apropie sufleteşte de el, suplinind poate faptul că părinţii lipsesc. Nu ne putem aştepta ca mătuşa să nutrească sentimente faţă de cei doi copii, drept dovadă că nu este pomenită nici măcar o dată de către BO.
Prin simplu fapt că BO recunoaşte gravitatea faptelor sale, vorbeşte respectuos la adresa unor profesori, eu consider că nu este o cauză pierdută.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu